Friends  |  Press Room  |  Contact Us

The International School for Holocaust Studies

Principii educaţionale în predarea Holocaustului

Şcoala Internaţională pentru Studiul Holocaustului,Yad Vashem


Materialele educaţionale de la Yad Vashem (cărti,  unităţi pedagogice, postere, multimedia şi filme) se concentrează atât pe viaţa dinainte, din timpul şi de după Holocaust, cât şi pe dilemele morale cu care oamenii au fost forţati să se confrunte zilnic. Evreii făceau parte din civilizaţia modernă, iar pedagogii nu trebuie să-şi înceapă expunerile despre Holocaust cu distrugerea poporului evreu, ci cu un tablou detaliat al vieţii şi culturii iudaismului european între cele două războaie mondiale. La urma urmei, cum ar putea învăţa elevii despre distrugerea comunităţilor evreieşti fără a cunoaşte nimic despre vibrantele şi bogatele tradiţii culturale ale evreilor care au trăit în ele? Studierea vieţii evreieşti nu trebuie limitată la ţările est-europene, ci extinsă astfel încât să includă întregul continent.
Fără îndoială, educaţia în domeniul Holocaustului trebuie să se bazeze pe acurateţe istorică. De aceea, noi ne concentram nu numai pe procesul nazist de exterminare, ci şi pe poveşti personale care îi incurajează pe elevi să se identifice cu victimele. Autorii şi-au deposedat victimele de case, obiecte, haine şi – cel mai important – de identităţile lor ca oameni. Germania nazistă a urmărit să-i dezumanizeze pe evrei reducându-i la petice galbene, numere tatuate şi gropi comune.
În ultimii ani, personalul Şcolii Internaţionale pentru Studiul Holocaustului a pus accentul pe viaţa de zi cu zi a victimelor şi pe lupta lor de a supravieţui în condiţii insurmontabile. Studiind acest subiect, este necesar ca elevii  să se confrunte cu următoarele întrebări: Cum au făcut faţă evreii decretelor naziste antisemite? Ce alegeri au facut din punct de vedere etic în viaţa de zi cu zi? Cum şi-au perceput destinul?
Investigarea în profunzime a identităţii victimelor nu trebuie să se limiteze la viaţa lor înainte de Holocaust. Trebuie să explorăm şi călătoriile de după război ale supravieţuitorilor – întoarcerea lor la viaţă. De exemplu, cu ce dileme s-au confruntat cei care au supravieţuit? Care a fost atitudinea lor privind răzbunarea? Ce dificultăţi au îndurat? Cum şi-au reconstruit vieţile în umbra întunecată a Holocaustului?
A adresa întrebări complexe privind autorii şi spectatorii Holocaustului este o sarcină deosebit de dificilă pentru pedagogi. Elevii trebuie să încerce să realizeze că nu există răspunsuri uşor de găsit la întrebări despre cum a fost omeneşte posibil să se comită acte de brutalite si să se reacţioneze cu indiferenţă în proporţii atât de masive. Confruntarea cu întrebări de genul de ce membri ai forţelor armate germane au asasinat evrei, sau de ce oamenii care locuiau în apropierea lagărelor de concentrare  pretind că nu au ştiut ce se întâmpla în mijlocul lor, face parte din studiul Holocaustului. Noi predăm dileme şi îi încurajăm pe studenţi să îşi exerseze capacitatea de a gândi critic  şi de a nu ajunge la concluzii simplistice.
Împreună cu aceste lucruri, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra alegerilor făcute din bunătate de către o minoritate virtuoasă în mijlocul întunericului. Peste 18.000 de « Drepţi Între Popoare » au fost recunoscuţi de către Yad Vashem până în prezent. Poveştile acestor persoane, care şi-au periclitat vieţile  pentru a salva evrei în perioada Holocaustului, trebuiesc spuse, iar noi, ca pedagogi, avem dubla datorie de a înculca studenţilor noştri aceste valori de implicare şi responsabilitate şi de a sublinia moştenirea pe care aceşti oameni au lăsat-o umanităţii.
Am constatat de asemenea că predarea Holocaustului nu trebuie să fie domeniul exclusiv al profesorilor de istorie. Accesul interdisciplinar la educaţia în domeniul Holocaustului – prin artă, muzică, literatură, teologie, dramă şi ştiinţă – permite studenţilor să înţeleagă pe larg această disciplină complexă.
Credem că este important să începem a preda Holocaustul de la o vârstă fragedă şi într-un mod potrivit fiecărei vârste. Astăzi, copiii dezvoltă o conştiinţă a Holocaustului de la o vârstă foarte tânără. După prima lor întâlnire cu Holocaustul, copiii din şcolile elementare sunt de obicei curioşi să afle mai mult despre acest subiect. Cu toate acestea, informaţiile pe care le primesc  provin în general din surse  (cunoştinţe, mass-media) nepotrivite nivelului lor emoţional şi intelectual. Unii copii preferă să nu se adreseze adulţilor referitor la această temă, iar cei care solicită detalii nu primesc răspunsuri directe sau relevante la întrebările lor. Numeroşi pedagogi au admis că este mai comod să eludeze întrebările copiilor referitor la această topică « tabu » decât să prezinte Holocaustul într-un mod sensibil şi potrivit vârstei. Bazat pe experienţa noastră, credem că pentru a nu copleşi copiii cu informaţii care sunt peste nivelul lor emoţional şi scolastic, ei trebuie educaţi gradual de la o vârstă fragedă şi cu metode adecvate vârstei.
Holocaustul pune un număr de probleme educaţionale atât particulare cât şi universale. Dupa ce au învăţat despre cum au trăit evreii înainte de război, cum vieţile lor s-au schimbat sub regimul nazist şi cum cei care au supravieţuit şi-au recăpătat dorinţa de a trăi din nou, elevii vor înţelege mai bine noţiunile de prietenie şi responsabilitate şi pericolul urii – câteva din lecţiile universale ale Holocaustului.